Medicul de familie e o persoană foarte solicitată în orice localitate, şi nu doar pentru a acorda primul ajutor sau a prescrie un tratament în caz de boală. Tot medicul de familie este cel care eliberează îndreptările pentru spitalizare sau pentru efectuarea unor investigaţii specializate la centrele de sănătate raionale. Fără un astfel de document chiar şi persoanele care au poliţă de asigurare ar fi nevoite să achite integral costul serviciilor medicale. Dar, de multe ori, ca să obţină o îndreptare, oamenii aşteaptă săptămâni în şir să vină medicul în sat sau sunt nevoiţi să meargă la el acasă, în altă localitate.

Raza de deservire a centrelor de sănătate din localităţile rurale constituie, în medie, cinci km, în unele cazuri însă această distanţă este de câteva ori mai mare. Potrivit unui studiu efectuat de Ministerul Sănătăţii, în doar 73% din localităţile unde sunt amplasate centrele de sănătate şi oficiile medicilor de familie există transport public. Ca să ajungă la medic, pacienţii din satele fără transport public trebuie să se deplaseze pe jos sau cu căruţa.

În total, reţeaua de asistenţă medicală primară din ţară include 1226 de instituţii. Unele dintre acestea însă îşi deschid uşile doar de câteva ori pe lună, când medicul de familie are ore de primire. Oamenii se revoltă, în timp ce autorităţile consideră că un atare grafic este unul normal. Cel mai mare deficit de medici de familie se atestă în raioanele Cantemir, Rezina, Cimişlia, care sunt asigurate cu astfel de specialişti în proporţie de numai 50-60 la sută. Media pe ţară la acest capitol e de circa 90 la sută, însă acest indicator, relativ bun, este obţinut din contul unor raioane din nordul republicii afectate într-o măsură mai mică de exodul medicilor.

Potrivit datelor Ministerului Sănătăţii (MS), numărul medicilor de familie descreşte cu zecile în fiecare an. Absolvenţii facultăţilor de medicină nu se grăbesc să completeze locurile vacante, iar eforturile autorităţilor de a soluţiona această problemă nu prea dau rezultate. Într-un raport al MS se arată că din cei 331 medici de familie care au absolvit facultatea prin rezidenţiat (nouă ani de studii) între anii 2002-2007 au acceptat repartizarea în câmpul muncii doar 207. Nu se ştie câţi dintre aceştia au rămas să activeze la locurile de muncă impuse de stat.

În raionul Hânceşti sunt 18 locuri vacante pentru medicii de familie. Patru dintre acestea sunt la Centrul de Sănătate din satul Nemţeni, care deserveşte şi alte cinci sate vecine. Astfel, medicul-şef al centrului, Grigore Slonovschi, este (deja al şaselea an) şi singurul medic de familie de aici, având în grijă sănătatea a peste opt mii (!) de locuitori din Nemţeni, Căţeleni, Obileni, Cotul Morii, Sărăteni şi Ivanovca. Conform unui grafic întocmit de responsabilii de la raion, medicul merge în fiecare localitate de două ori pe lună - în una din zile consultă adulţii, iar în alta - copiii. În restul zilelor, cei care se îmbolnăvesc sau au nevoie de o îndreptare la medicii din raion, se văd nevoiţi să-l caute prin satele vecine. Oamenii pierd zile întregi pentru a ajunge să facă o investigaţie medicală. Bunăoară, de la Căţeleni până la Nemţeni e o distanţă de 17 km, pe care bolnavii trebuie s-o parcurgă pe jos, cu căruţa sau, în cel mai bun caz, cu o maşină de ocazie. În anumite situaţii, această tărăgănare poate fi fatală, mai ales când tratamentul nu suferă amânare.

Gr. Slonovschi a făcut un apel şi prin intermediul radioului naţional, că poate se găseşte vreun absolvent dornic să muncească la Nemţeni. Dar nu-i sigur că argumentele sale îi vor convinge pe tinerii specialişti să se angajeze în acest sat îndepărtat. Medicul-şef îşi aminteşte cu nostalgie că, acum patru ani, câţiva absolvenţi ai USMF „N. Testemiţanu” au lucrat un timp foarte scurt în două dintre oficiile medicilor de familie şi i-au fost de mare ajutor. Pentru moment, singurele ajutoare de la Centrul de Sănătate Nemţeni sunt două asistente medicale, care, însă, tot sunt cu gândul la ducă. Cu o experienţă profesională de 35 de ani, dintre care un sfert de veac lucrat numai la Nemţeni, Gr. Slonovschi, din cauza efortului pe care-l depune zilnic, a ajuns să aibă mari probleme de sănătate, suferind ceva timp în urmă şi un atac de cord. „Nu sunt mulţumit de calitatea serviciilor prestate, dar, fizic, nu reuşesc să fiu alături de toţi acei care au nevoie de mine”, spune dl Slonovschi.

Într-o situaţie similară sunt şi locuitorii din satele Mingir şi Voinescu, cu un număr total de circa 8600 de locuitori. La Centrul de Sănătate din Mingir, care deserveşte ambele localităţi, singurul medic de familie este Simion Mâţu, tot el şi medic-şef. Ca şi colegul său de la Nemţeni, în afară de consultarea bolnavilor, S. Mâţu are de rezolvat zilnic o sumedenie de chestiuni administrative, astfel încât, după cum recunoaşte el însuşi, „pacienţii obţin cu greu o consultaţie la medicul de familie”. În zilele când este chemat la adunări în raion sau la Chişinău bolnavii îl aşteaptă în zadar ore în şir. Iar când medicul pleacă în concediu oamenii sunt nevoiţi să se deplaseze la Centrul de sănătate din Cărpineni, care e la 16 km de Mingir şi 21 de km de Voinescu. „Ţinând cont de numărul populaţiei, în cele două sate ar trebui angajaţi cel puţin cinci medici de familie. Dar, de cinci ani, nu a venit niciun tânăr specialist, nici măcar la practică”, susţine S. Mâţu.

Deficitul de cadre medicale se resimte acut şi în raionul Făleşti. Instituţiile de aici sunt asigurate cu medici în proporţie de doar 65 la sută, fiind vacante 26 de posturi de medici de familie. Noroc de pensionari şi medicii care acceptă să ia o sarcină dublă sau chiar triplă. Nina Botnariuc e medic de familie la Centrul de sănătate din Ciolacul Nou. De câteva luni, după ce un coleg de-al său s-a îmbolnăvit grav, dumneaei deserveşte şase sate din raion, cu o populaţie totală de peste 4200 de locuitori. Nu trece o zi ca să nu fie chemată în afara orelor de program la pacienţi care au nevoie de ajutor medical de neamânat. „Nu am nici zile de odihnă, nici concedii, nici sărbători. Duminica trecută am avut 13 solicitări. Avem noroc de asistenţa medicală de urgenţă, care răspunde prompt la apelurile noastre”, spune dna Botnariuc. Deşi e trecută de 60 de ani şi de mai bine de cinci ani e pensionară, N. Botnariuc nu poate renunţa la serviciu pentru că… nu ar mai avea cine lucra: „M-aş duce şi eu la odihna binemeritată, ca şi alţi colegi de-ai mei, dar mi-e milă de oameni. Dacă pensionarii ar lăsa lucrul ar rămâne raionul fără medici”.

Cei mai afectaţi de insuficienţa lucrătorilor medicali la sate sunt bătrânii, oamenii care suferă de boli cronice şi bolnavii ţintuiţi la pat. „Medicul de familie merge la domiciliul bolnavului numai la cererea acestuia. Bătrânii, mai ales cei ţintuiţi la pat şi cei singuri, care, de cele mai multe ori, nu au nici telefon, nu au cum să le solicite ajutorul şi, astfel, nu sunt vizitaţi de medic nici în cazurile grave”, susţine Claudia Botnaru, asistent de proiect la asociaţia neguvernamentală „Neoumanist” din Străşeni. De aproape doi ani, asociaţia dezvoltă un proiect de asistenţă medicală şi socială la domiciliu pentru invalizi şi bătrâni. Până acum proiectul a încadrat 42 de beneficiari, şase dintre aceştia fiind bolnavi ţintuiţi la pat. Raportat la numărul celor care ar avea nevoie de astfel de servicii, numărul beneficiarilor e destul de mic, dar pentru unii dintre ei această asistenţă e singura la care pot spera.

Ioana R., o bătrână de 70 de ani din raionul Străşeni, are o plagă purulentă la un picior, care o chinuieşte de mai mult timp. Rana s-a adâncit atât de tare, încât femeia a ajuns să nu se mai poată deplasa. Viorica Sârbu, asistenta socială care o vizitează pe bătrână la domiciliu împreună cu asistentul medical, ne-a spus că au încercat să o interneze la un spital, dar de fiecare dacă administraţia de acolo invocă acelaşi motiv - nu sunt locuri. Nici medicii de la salvare nu vor să audă de pacientă - rana e învechită şi, deci, nu poate fi vorba de o internare de urgenţă. Asistenţii medicali de la „Neoumanist” o vizitează pe femeie o dată pe săptămână, îi pansează rana şi încearcă să-i uşureze cumva durerile. Starea ei însă se agravează pe zi ce trece. Dar nici în aceste condiţii nu a putut beneficia de suportul medicului de familie din localitate. Bătrâna nu-şi aminteşte ca acesta să-i fi bătut vreodată la uşă.

Salarizarea mizeră şi lipsa asistenţei sociale adecvate din partea statului nu sunt singurele cauze ale exodului de medici. După nouă ani de studii la USMF „N. Testemiţanu”, unde metodele şi tehnicile de instruire se modernizează constant, tinerii medici sunt impuşi să se angajeze în nişte condiţii mizere, or, în multe puncte medicale din ţară lipsesc condiţiile elementare, utilajele sunt învechite moral şi fizic, iar edificiile necesită reparaţii capitale. Potrivit unui studiu de fezabilitate, efectuat de MS în baza unei finanţări japoneze, foarte puţine edificii medicale corespund cerinţelor vremii. Astfel, 74 la sută dintre edificiile de asistenţă medicală primară sunt amplasate în clădiri adaptate. Majoritatea acestor clădiri - circa 80 la sută - nu dispun de canalizare şi apeduct, astfel că medicii şi asistentele medicale sunt nevoiţi să care apă de la fântână. Doar 15 la sută dintre edificii sunt conectate la reţeaua de gaze, iar majoritatea se încălzesc cu sobe. Cel mai grav este că, potrivit studiului, majoritatea edificiilor - 80 la sută - nu dispun de echipamentul medical necesar şi nici de mobilier.