De mult n-am mai
citit o carte de memorii a unui autor basarabean, care să mă bucure.
Asemenea cărţi îmi trezesc, de regulă, un sentiment de oboseală şi-mi
par mai frumoase culcate pe un raft decât deschise în faţa mea. Pentru
că în memoriile "moldoveneşti" nu găsesc nimic nou în afară de feţele
poleite cu diamante ale autorilor, care se chinuiesc cumplit să se
cureţe în faţa cititorilor de toate gafele. De aceea, când m-am apucat
să citesc volumul "Aşa a fost să fie" de academicianul Diomid Gherman,
am rămas surprins că nu mă plictisesc. Cu atât mai mult că autorul nu e
scriitor, ci medic.
Prin această carte,
academicianul face revoluţie în lumea medicală, dezvăluind evenimente
ascunse sub zeci de lacăte şi răsturnând pietrele de pe unele taine ce
păreau îngropate pentru totdeauna. Problema cea mare a cărţii ţine de
viaţa lui Nicolae Testemiţanu. Dacă până azi toţi declară că acesta a
fost un medic bun şi un mare patriot, numai Gherman explică în mod clar
din ce motive Testemiţanu a fost demis din funcţia de ministru al
Sănătăţii şi în ce a constat conflictul Testemiţanu-Anestiadi, despre
care martorii de atunci încă se tem să vorbească. Diomid Gherman, coleg
de facultate cu cei doi, deschide toate cărţile la acest capitol,
utilizând documente din epoca comunistă, care confirmă veridicitatea
celor expuse în scris. Arătându-şi tot respectul faţă de Vasile
Anestiadi, ca specialist în medicină, Gherman se întreabă, totuşi, de
ce acesta, colaborând cu regimul sovietic, a mers deschis şi cu
rea-voinţă contra regretatului, împiedicându-i proiectele importante,
inclusiv cel de schimbare a limbii de studii din rusă în română şi
conducând din umbră demiterea lui Testemiţanu pe motiv că "priveşte
prea mult peste Prut". "El a fost primul care şi-a ridicat vocea contra
şovinismului rus şi a dictaturii comuniste. Şi anume acest lucru nu i
l-a iertat regimul comunist", scrie Gherman despre Testemiţanu. Iar
întrebările care-l preocupă pe autor în mod special sunt: de ce şi
astăzi numele lui Testemiţanu se umbreşte; de ce studenţii de la
Medicină află cine e Testemiţanu abia în anul patru, la orele de
neurologie (predate de D. Gherman); precum şi de ce toate lucrurile
astea sunt acceptate tacit de către nepotul lui Testemiţanu, rectorul
şi ex-ministrul Ion Ababii?
Un alt capitol interesant al cărţii
este "Martiri ai neamului", în care autorul scrie despre "cei care au
luptat pentru dreptate şi au fost pedepsiţi pentru aceasta": Nicolae
Testemiţanu, Anatolie Corobceanu, Leonid Mursa, Gheorghe Malarciuc şi
Episcopul Dorimedont. Or, memoriile lui Diomid Gherman merită citite
deoarece cuprind un orizont mult mai larg decât persoana autorului.
Fiind membru al academiilor de ştiinţe din Moldova, România şi New
York, precum şi al Academiei de Ştiinţe Neurologice Euro-Asiatice şi
cutreierând la viaţa sa toată lumea, Diomid Gherman are ce povesti
berechet despre sine, dar el preferă să vorbească despre alţii. Anume
aici se şi ascunde bombonica volumului "Aşa a fost să fie". Pavel Păduraru
sursa:timpul.md
|