Fondat de americani şi uitat de Ministerul Sănătăţii, Spitalul „Carolina de Nord” continuă să aline durerea
Incurabilii sunt cei mai dezavantajaţi bolnavi din RM. Sărăcia, serviciile medicale de proastă calitate, lipsa medicamentelor adecvate sunt factorii ce le grăbesc, de cele mai dese ori, acestora decesul. În ţările europene, bolnavii de cancer şi de alte maladii nevindecabile de mult nu mai reprezintă o povară pentru familii. Până şi în România, şi în Polonia, foste ţări din lagărul socialist, de ani de zile există unităţi medicale destinate acestei categorii de pacienţi, care beneficiază de asistenţă şi la domiciliu, precum şi de medicamente şi tratamente speciale.
În RM există o singură asemenea instituţie medicală modernă, creată în 2006 în satul Zubreşti, Străşeni, de către un grup de medici din localitate, pe locul fostului spital sătesc, aflat pe atunci în stare avansată de degradare. Ideea încolţise încă pe la sfârşitul anilor ‘90, când spitalele din republică erau devastate, iar bolnavii se tratau doar în capitală. Un ONG din sat, condus de medicul Vasile Suruceanu, a elaborat un proiect privind deschiderea unui spital pentru bolnavii incurabili. Prin intermediul Corpului Păcii, medicii au obţinut sprijinul unei unităţi similare din oraşul Greensboro din statul american Carolina de Nord - Hospice and Palliative. Astfel, pe bani americani, fosta clădire a spitalului din sat a fost renovată, utilată şi transformată într-o instituţie modernă de îngrijire a pacienţilor grav bolnavi.
Spitalul poartă denumirea „Carolina de Nord”, în cinstea prietenilor americani care au contribuit la fondarea lui. Unitatea medicală este vizitată mai mult de străinii curioşi să vadă cum o bună parte dintre moldovenii cu case-palate nu au drumuri şi nici spitale moderne. Nici chiar Helene Marshal, secretar de stat al Carolinei de Nord, nu s-a ruşinat să vină la sărmanii bolnavi din Zubreşti, unde nu calcă picior de funcţionar de la Ministerul Sănătăţii. Acolo activează o echipă multidisciplinară formată din trei medici şi nouă asistente medicale, specialişti instruiţi în România, Polonia şi SUA. În doar doi ani de activitate, la Zubreşti şi-au petrecut ultimele luni din viaţă zeci de bolnavi de cancer, insuficienţă cardiacă, ciroză, paralizie etc.
Bolnavii incurabili, lăsaţi în grija străinilor
Deşi directorul hospice-ului moldovenesc, Vasile Suruceanu, a obţinut licenţă, spitalul riscă să-şi sisteze activitatea, pe motiv că Ministerul Sănătăţii nu vrea să recunoască sistemul sanitar de îngrijire paliativă, utilizat în lumea civilizată. Iar autorităţile refuză să-l finanţeze. „Avem pacienţi din toată republica. Echipa noastră acordă asistenţă nu doar bolnavilor, dar şi familiilor acestora când ajung în perioada de doliu. Şi medicii, dar şi psihologul, şi preotul se implică. Cu toate că suntem primii în RM care aplicăm acest model paliativ de îngrijire medicală, recomandat în toată lumea, Ministerul Sănătăţii nu vrea să ne recunoască şi să ne finanţeze. Aceasta în pofida faptului că, din 2006, statul alocă milioane de lei pentru asistenţă paliativă, bani ce nu ajung la noi”, ne-a spus Vasile Suruceanu.
Medicii solicită în permanenţă finanţări externe, în lipsa unui parteneriat atât de necesar cu statul. Străinii cu greu acceptă să ne subvenţioneze activitatea spitalului, deoarece ei consideră că, după ce au investit în instruirea personalului, renovarea şi utilarea spitalului, ar fi normal ca RM să-şi asume cheltuielile de funcţionare a instituţiei. Directorul spitalului luptă fără succes cu autorităţile ca bolnavii noştri de cancer să poată folosi aceleaşi medicamente ca şi cei din ţările europene. „De ce nu se aduce şi la noi morfină în tablete, ca bolnavii să şi-o administreze ei înşişi? Medici din Polonia au vrut să ne acorde ajutoare umanitare medicamentoase, dar n-au fost acceptate de minister. Care ar fi soluţia - să lăsăm bolnavii să moară în dureri infernale sau să aibă un deces demn?”, se întreabă domnul doctor.
Hospice-ul este singura mea speranţă…
Atmosfera din spital e apăsătoare, dar familiile bolnavilor sunt mulţumite că au putut să apeleze la o asemenea instituţie… La doar 27 de ani, Eugenia nu se poate bucura de viaţă. De vreo două luni ea este ţintuită la pat din cauza unei boli rare şi incurabile de piele. Orice mişcare îi provoacă sângerări, i se distrug pielea şi muşchii. Asistentele o pansează câte şapte-opt ore. Procedura e anevoioasă din cauza durerilor, dar şi a mirosului greu. Fata este de o inteligenţă incredibilă - citeşte romane, scrie versuri şi se uită uneori la televizor. „Hospice-ul este singura mea speranţă, îmi mărturiseşte. Când am zile mai negre, nu pot face nimic. Mă ţin doar cu pastile şi injecţii. Cred în Dumnezeu şi aştept să se încălzească şi să mai plec în pelerinaje pe la mănăstiri. Abia atunci m-aş simţi sufleteşte mai bine…”.
În perioada 2006-2008, dintre cei 94 de pacienţi din hospice, sub ochii medicilor au decedat 72 de oameni. „Vrem ca şi în ţara noastră bolnavii incurabili să fie trataţi ca nişte oameni. Ţările ce aderă la UE au grijă de toţi pacienţii, nu doar de cei care au şanse de a se trata”, spun medicii de la Zubreşti.
Solicitată de TIMPUL, Tatiana Zatâc, şefa Direcţiei serviciilor medicale individuale din cadrul Ministerului Sănătăţii, responsabilă de această chestiune, a refuzat să ne spună de ce instituţia cu pricina de trei ani tergiversează emiterea unui ordin de finanţare a hospice-ului. Motivând că se află în concediu, ea ne-a sugerat să ne adresăm la Serviciul de presă al ministerului…
www.timpul,md
