Pentru universităţile de medicină, un cadavru reprezintă o bogăţie nepreţuită. „Toate piesele cadaverice sunt unice şi fără preţ. Studenţii iau bisturiul în mână, taie pielea, dezgolesc muşchii, prepară nervii, pătrunzând în tainele creaţiei Celui de Sus”, ne spune Mihai Ştefăneţ, şeful Catedrei anatomie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu” (USMF). Dacă la Bucureşti, după cum anunţă presa română, groparii le vând studenţilor de la Medicină schelete umane, la Chişinău există cel mai bogat muzeu de piese cadaverice din lume. Peste Prut, studenţii au de ales între oasele din cimitir şi cele folosite de profesori, împrumutate pe bani, iar aici se lucrează gratis nu numai asupra oaselor, ci şi asupra trupurilor. Totuşi, profesorii de la USMF se declară îngrijoraţi de lipsa de cadavre, care se face simţită în ultimii ani.
Uitaţi de toată lumea
Astăzi, accesul la rămăşiţele trupeşti ale persoanelor fără rude şi prieteni nu e atât de uşor ca în perioada sovietică, când aceştia, indiferent unde-şi găseau moartea, dacă nu erau bolnavi de tuberculoză sau alte maladii contagioase, erau transmişi Universităţii. Odată cu schimbarea legislaţiei, USMF primeşte oseminte îndeosebi din spitalele de boli psihice, unde rata pacienţilor uitaţi de lume este mai mare. Pentru oricare alt cadavru, este necesar acordul special al procuraturii. La criza de cadavre a contribuit şi implementarea medicinii prin asigurare, taxele pentru tratamentul celor părăsiţi fiind suportate de Compania de asigurări în medicină. Compania nu poate finanţa şederea boschetarilor în ospiciu timp de 30-40 de ani, cum era altădată, iar pacienţii psiho-cronici sunt transferaţi în aziluri speciale. Mai mult, potrivit lui Mihai Ştefăneţ, ţăranii au devenit mai creştini şi adună mână de la mână ca să-şi înmormânteze consătenii, iar orăşenii se grăbesc să-şi îngroape morţii pentru a le moşteni bunurile. Astfel, susţine profesorul, singura sursă de cadavre a rămas să fie Spitalul de la Costiujeni, de unde mai vine, rareori, câte un trup...
De fapt, tot ce ţine de identitatea cadavrelor şi de numărul lor este acoperit de mister. Ştefăneţ şi alţi profesori de la USMF au refuzat să ne vorbească despre aceasta, menţionând că respectiva informaţie nu-i importantă. Tainele bântuie şi în ceea ce priveşte sursele actuale de cadavre către Universitate. Dacă Ştefăneţ ne-a spus că, la moment, Universitatea primeşte cadavre doar de la Costiujeni, Mircea Cucu, vicedirectorul Spitalului de psihiatrie, precum şi Alexandru Guşan, pat-anatomistul principal al ospiciului, susţin că, în ultimii cinci ani, spitalul n-a oferit Universităţii niciun cadavru. Guşan consideră că numărul de persoane părăsite scade şi pentru că majoritatea celor rămaşi singuri în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial a trecut deja în nefiinţă.
Pe de altă parte, unele surse care au solicitat anonimatul, ne-au asigurat că unul dintre cele două trupuri parvenite chiar anul trecut la Universitate a fost oferit de Spitalul de la Costiujeni. Potrivit unui act al Ministerului Sănătăţii, orice spital din republică poate transfera USMF cadavrele nesolicitate timp de 72 de ore din momentul decesului. Iar Vasile Şarpe, expert la Centrul de Medicină Legală, ne-a spus că USMF nu solicită de la respectiva instituţie cadavre, ci doar organe aparte.
Aşteptând, cu anii, la morgă
Nu toate cadavrele pe care le primeşte USMF sunt folosite ca material didactic. Cei care n-au bani să-şi îngroape apropiaţii roagă uneori Universitatea să-i înmormânteze pe aceştia împreună cu piesele cadaverice expirate. De exemplu, osemintele unui puşcăriaş, de care toţi s-au dezis pentru că omorâse un copil, au zăcut în morga Universităţii, ca, în cele din urmă, să fie înhumate de către USMF. Nici trupurile celor care au suferit de cancer nu sunt utilizate în procesul de studii, pentru că ele sunt, de regulă, deformate. Rămăşiţele trupeşti ale boschetarilor, la fel, nu-s binevenite ca material didactic, fiindcă aceştia, de regulă, fac abuz de alcool şi nu duc un mod sănătos de viaţă.
Legendele despre cadavrele de la Universitate circulă, în special, printre oamenii străzii şi cei săraci. Mulţi dintre aceştia vin la Universitate ca să-şi ofere „trupul”, după deces, solicitând în schimb bani. USMF refuză respectivele solicitări, fiindcă legislaţia moldovenească nu stipulează asemenea „afaceri”, care sunt legiferate în alte ţări. De exemplu, în Israel, oricine se poate oferi, după moarte, în bază de contract, universităţilor de medicină.
Transformaţi în „preparate anatomice”
Dacă este acceptat pentru procesul de studii, trupul neînsufleţit este îmbălsămat şi păstrat într-un vas de formol timp de un an, în care rudele ar mai putea să-l găsească. După aceasta, urmează disecarea şi prepararea cadavrului, care se efectuează, de obicei, de către profesori. Aceştia îi taie atent pielea, dezvelindu-i muşchii şi nervii. La începutul anului de studii, cadavrele pregătite, care se numesc deja „preparate anatomice”, sunt aduse în sălile de studii, unde stau un semestru, ca apoi să fie din nou coborâte în morgă şi introduse în formol. Un cadavru poate fi utilizat astfel timp de vreo zece ani.
Întorşi în pământ
Mihai Ştefăneţ ne-a spus că preparatele anatomice expirate sunt cusute iarăşi cu piele, culcate în sicrie şi înhumate, cu participarea preotului, la cimitirul din orăşelul Codru. Potrivit profesorului, Biserica acceptă această practică, fiindcă ajută la pregătirea medicilor. La rândul său, Tamara Mutu, administratoarea cimitirului, ne-a spus că USMF aduce tot materialul cadaveric în saci de polietilenă, care se răstoarnă în gropi, fiind acoperit cu clor şi cu pământ. Totodată, preotul Alexei Savcenco, responsabil de cimitir şi de Spitalul de psihiatrie, afirmă că niciun trup de creştin nu iese din spital fără prohod, chiar dacă este transmis Universităţii, iar la înmormântare pecetluieşte numai gropile foştilor pacienţi de la Codru. Neştiind dacă ceilalţi au fost botezaţi, preotul nu poate să oficieze rugăciuni pentru ei. „După moarte, trupul se întoarce în pământ, iar sufletul se întoarce la Domnul – aşa că osemintele nu trebuie desfăcute. Nu-s de acord că aşa se pregătesc medici mai buni, pentru că fiecare dispune anume de acea înţelepciune pe care i-o dă Dumnezeu. Eu îi rog măcar să nu piardă nici un os, ca să se întoarcă în pământ trupul întreg”, a remarcat preotul. „Materialul cadaveric” se îngroapă într-un sector special de la Cimitirul Codru. Printre morminte, e o mare dezordine: sticle, pungi… Iar noi am văzut chiar şi un borcan de murături. Pe cruci e scris: USMF 2001 (10), USMF 2005 (14), USMF 2007 (20). Preotul Alexei ne-a spus că cifra dintre paranteze indică numărul de cadavre, băgate în saci şi coborâte în groapă.
Anatomia naturală se practică în multe ţări din lume, deşi altele au trecut la cea virtuală. Dacă România duce lipsă de asemenea materiale, în Cehia, de exemplu, acestea există cu prisosinţă. Şi părerile despre utilizarea trupului uman ca obiect de studiu sunt diferite. Chiar dacă declaraţiile persoanelor solicitate de noi nu coincid, fiecare ne-a spus că „problema există”. Doi profesori de la USMF ne-au ameninţat cu judecata, dacă nu vom scrie ceea ce ne-au spus ei. Şi de la Costiujeni am fost preveniţi: „Nu vă aninaţi de cadavre, că o să vă anine din altă parte, iar cu voi o să ne anine şi pe noi!”. N-am înţeles cine şi ce ascunde, dar ne abţinem de la comentarii, fiindcă de multe ori celor vii le este teamă să vorbească despre cei morţi…
www.timpul.md
