Cel puţin pentru perioade scurte, oricare femeie are momente de apatie sexuală. Se întâmplă inevitabil în relaţiile de lungă durată, când libidoul scade cu timpul, o dată cu pasiunea primilor ani de iubire. Fluctuaţiile sunt normale, dar, când lipsa apetitului sexual persistă şi devine o problemă a cuplului, ea trebuie soluţionată. Din păcate, femeile apelează prea rar la specialişti când se confruntă cu asemenea perioade, pentru că subiectul este foarte intim. Ca orice problemă, înainte de a fi soluţionată, ea trebuie înţeleasă pe deplin. Dr Aurelian Emil Ranetti, medic primar endocrinolog, cu supraspecializare în sexologie, de la Spitalul Clinic Militar Central, ne prezintă mecanismul apariţiei dorinţei sexuale şi cele mai frecvente cauze de inhibare.

Fluctuaţii
      Libidoul variază de la un individ la altul şi la acelaşi individ de la un moment la altul sau de la o experienţă erotică la alta, iar aceste fluctuaţii sunt condiţionate, pe de o parte, de mecanisme neurovegetative complexe, iar pe de alta, de stimulii exteriori. Din biochimie şi neurologie vin câteva argumente ştiinţifice cu privire la apariţia sentimentului de iubire şi a dorinţei sexuale. S-a constatat că dopamina, serotonina şi oxitocina sunt neuromediatori hipotalamici al căror nivel creşte o dată cu apariţia sentimentelor de dragoste şi afectivitate. La aceştia se adaugă influenţa hormonilor. Creşterea apetitului sexual se datorează, deopotrivă la bărbaţi şi la femei, hormonilor androgeni, în principal testosteronului. Deşi femeia secretă de 20 de ori mai puţin testosteron decât bărbatul, nivelul acestui hormon joacă un rol important în sexualitatea ei. Lipsa testosteronului duce la o diminuare a libidoului. “La jumătatea ciclului menstrual, când secreţia hormonilor androgeni este maximă, femeia se află în momentul maximei sale disponibilităţi sexuale. Dacă foloseşte contraceptive, acest moment de dorinţă sexuală intensă nu mai există”, ne spune dr Aurelian Emil Ranetti.
      Disponibilitatea sexuală este receptivă la stimulii exteriori, iar stresul este una dintre cauzele cele mai importante de inhibare a dorinţei sexuale. Expus la stres, organismul nostru eliberează o cantitate mai mare de cortizon, hormon care inhibă axa normală de stimulare a glandelor sexuale şi apariţia dorinţei sexuale, explică dr Aurelian Emil Ranetti. Stresul cronic poate afecta mai mult de atât organismul femeii, căci poate fi cauză de cicluri menstruale neregulate sau chiar de amenoree de stres (absenţă a menstruaţiei). Iar dacă stresul se asociază cu oboseala, cu siguranţă că dorinţa sexuală nu va mai exista deloc. Oboseala cronică scade nivelul hormonilor care stârnesc sentimentul de afectivitate şi dorinţa sexuală. Depresia, de care suferă un număr din ce în ce mai mare de femei, este o altă cauză de libido scăzut, iar dacă o tratăm cu antidepresive acestea nu vor face decât să scadă secreţia hormonală şi apetitul, ca într-un cerc vicios. Şi experienţele anterioare ale femeii îşi spun cuvântul asupra vieţii ei intime. “Un număr mare de românce recurg la chiuretaje, iar aceste evenimente psihotraumatizante îşi pun deseori amprenta asupra vieţii sexuale ulterioare a femeii”, semnalează dr Aurelian Emil Ranetti.
      În categoria problemelor emoţionale care afectează viaţa intimă intră şi nemulţumirea de sine. Când a luat câteva kilograme în greutate, când se simte neatrăgătoare şi are reprezentări negative cu privire la modul în care arată apare inevitabil o inhibare a dorinţei sexuale. Complexele, neîncrederea în sine pot afecta chiar funcţionarea organelor sexuale, astfel că femeia ar putea avea dureri şi disconfort în timpul actului sexual.

Duşmani ai libidoului
      Puţine femei fac legătura între afecţiunile de care suferă şi scăderea interesului pentru sexualitate. Aceste legături există, iar bolile care influenţează dorinţa sexuală nu sunt puţine. “Nu există afecţiune endocrină care să nu afecteze sexualitatea. Orice variaţie hormonală influenţează libidoul. Hipotiroidia, hipertiroidia sunt întotdeauna în legătură cu apatia sexuală”, spune specialistul nostru. Afecţiunile ginecologice pot face ca actul sexual să fie dureros sau inconfortabil, iar femeia îşi va pierde interesul pentru relaţiile intime. Unele boli neurologice, infecţiile urinare, bolile cardiovasculare (şi administrarea de antihipertensive) sau diabetul zaharat au acelaşi efect de redu­cere a dorinţei sexuale. Cauze de fluctuaţii hormonale sunt, de asemenea, sarcina şi menopauza. În timpul sarcinii, femeile reacţionează însă diferit, astfel că unele pot avea un libido crescut, iar altele, scăzut.

CUPLU. În mare parte din situaţii, cauza libidoului scăzut o constituie problemele din interiorul cuplului. Când există o problemă de comunicare în cuplu, când unul dintre parteneri nu se mai simte apropiat intim de celălalt şi nu mai este sigur de el, când între cei doi nu mai există afecţiune, inevitabil scade interesul sexual. Dorinţa va apărea din nou când şi dacă aceste probleme ale cuplului se rezolvă.

DISFUNCŢIE? Unii specialişti încadrează scăderea libidoului în categoria disfuncţiilor sexuale, în vreme ce alţii nu sunt de acord cu această denumire. Lipsa apetitului sexual în anumite momente ale vieţii de cuplu nu trebuie catalogată ca o boală, argumentează aceştia. Totuşi, companiile farmaceutice caută o variantă similară pilulei albastre pentru femei.

ANTICONCEPŢIONALE. Multe femei acuză pilula contraceptivă pentru scăderea libidoului, însă uneori pe nedrept, pentru că numai anticoncepţionalele cu acţiune antiandrogenă (care blochează sinteza de hormoni androgeni) au acest efect secundar. Ele diminuează secreţia de testosteron, hormonul care stimulează dorinţa sexuală la femei. În cazul în care se constată o scădere a libidoului după administrarea unor astfel de pilule, specialistul ginecolog poate recomanda o altă metodă de contracepţie.


Sfatul medicului
În vreme ce apetitul sexual al bărbatului poate fi stârnit foarte uşor prin simpla stimulare vizuală, femeia are nevoie de mai mult de atât. Intimitatea este pentru ea un fenomen complex, mai greu de controlat. “Femeia doreşte bărbatul care comunică, pe cel care îi oferă o ambianţă plăcută. Fără comunicare nu poate exista intimitate”, spune dr Aurelian Emil Ranetti. Un impediment în buna funcţionare a relaţiei de cuplu este şi timpul limitat petrecut împreună de cei doi parteneri, pentru că în absenţa acestor momente nu poate exista comunicarea. O metodă eficientă de combatere a apatiei sexuale a femeii este acordarea unei atenţii mai mari clipelor de intimitate nonsexuală, activităţilor fără semnificaţii sexuale.