Pavel Păduraru: La 20 septembrie 1986, la o întâlnire cu foştii colegi de facultate, un bărbat dansa cu o doamnă. În timpul dansului, în faţa a peste o sută de oameni, bărbatul a căzut… Deşi aproape toţi martorii erau medici, suferindul nu a putut fi salvat - era deja mort…
Dacă tragicul eveniment n-ar fi avut loc, bărbatul acela ar fi împlinit acum 80 de ani. Din varii motive, însă, el n-a convenit nici când era, nici acum - când nu mai e. Şi asta chiar dacă a fost un om de excepţie, care şi-a iubit semenii, sacrificându-se pentru ei. Deşi o universitate din Chişinău, al cărei părinte fusese, îi poartă numele, studenţii de aici habar nu au şi nimeni nici nu-şi dă străduinţa să le explice cine a fost omul. Portretul lui mare, din holul instituţiei, a fost înlocuit cu unul mic, fiind pus de rând cu portretele altor rectori. Piatra de temelie, care, la începutul anilor ‘90, a fost instalată în curtea universităţii pentru ridicarea unui monument în memoria lui, a dispărut. La întâlnirile cu studenţii anului întâi, nici măcar nepotul regretatului - ministrul Sănătăţii Ion Ababii - nu le explică „bobocilor” al cui e numele scris pe firma universităţii.
Altădată, comuniştii sovietici l-au demis din funcţia de ministru, pentru că a avut curajul să implementeze învăţământul medical în Moldova în limba română şi să-i demită din minister pe toţi cei care nu cunoşteau această limbă. Atunci a fost acuzat că „priveşte peste Prut”, iar după ce a fost scos din guvern, toate manualele de medicină în limba română (cu grafie chirilică, ca pe vremuri) au fost arse. Anterior, la vârsta de 32 de ani, fiind rector aici, el a deschis facultăţile de stomatologie, pediatrie, medicină preventivă, farmacie şi perfecţionare a medicilor, a construit două blocuri de studii şi laboratorul central de cercetări ştiinţifice.
Numele acelui bărbat ar trebui păstrat cu sfinţenie de toţi oamenii, indiferent dacă-s comunişti sau democraţi. Dacă a mers deschis contra comuniştilor sovietici, cred că el nu s-ar fi temut nici de ăştia, dar omul nu mai e în viaţă şi nu poate - chiar de-ar vrea - să facă vreo declaraţie părtinitoare. De bine, de rău, universitatea pe care el a reconstruit-o are astăzi 143 de doctori habilitaţi şi 360 de doctori în ştiinţe. Numai că se întâmplă invers. Oricât ar fi de ciudat, potrivit mai multor medici, ministrul Ababii afirmă că se eschivează să vorbească despre unchiul său… din modestie.
Săptămâna trecută, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la naştere, lui Nicolae Testemiţanu i-a fost consacrată o conferinţă ştiinţifică. Cu puţin timp înainte, academicianul Diomid Gherman a efectuat un sondaj printre studenţii săi, întrebându-i cine a fost N. Testemiţanu şi de ce Universitatea de Medicină îi poartă numele. În mare parte, răspunsurile nu s-au bazat pe realitate, ci pe imaginaţia studenţilor. La deschiderea conferinţei, a avut loc Senatul universităţii, care s-a început solemn cu discursul unui reprezentat al unei companii de telefonie mobilă. Şi numai în ultima zi, la şedinţa în plen a conferinţei, academicianul Gherman a solicitat conducerii universităţii să reabiliteze imaginea lui N. Testemiţanu. Deşi cuvântarea academicianului a fost întreruptă repetat de aplauze, totul s-a limitat la acestea.
„Nu uitaţi de Testemiţanu!”, este mesajul acad. Diomid Gherman. Iar întrebarea mea, pe care o adresez atât conducerii universităţii, cât şi celei a statului, este: de ce vă temeţi de Testemiţanu? Omul e mort, dragă domnule ministru, iar nepotismul cu morţii nu mai e o crimă…
Accesat de: 856 ori |
Adăugat de: myusmf
| Reiting: 4.7/3 |
Acest om este oribil, ca de altfel şi faptele lui. Cum domnilor se ţine în acest post de atîta timp, ca un scai nu altceva. Sunt convins că nu numi eu, ci şi mulţi colegi de ai noştri sau săturat de el. Ne ştirbeşte el imaginea medicinii.
Memoria despre Marele patriot Nicolae Testemiţanu este într-una stîrpită de Ion Ababii prin mai multe fapte ale lui. Norii se înteţesc, timpurile se vor schimba şi se va termina cu acest Ababii care nu-i este nepot ci duşman - trădător de neam.
nu stiu daca din modestie nu doreste sa vorbeasca despre unchiul lui dar nu prea il am la suflet.La inmormintarea fiicei raposatului N. Testemitanu, Elena, in momentul cand i-am dat colacul a refuzat, spunind ca mai bine sa dau altor oameni care inca nu au primit, desi coleci erau pt toti,chiar au mai ramas vreo 50...oare sa fi fost si asta din modestie?cum nu ar fi,chiar si acum cand il vad imi aduc aminte...
nu stiu daca din modestie nu doreste sa vorbeasca despre unchiul lui dar nu prea il am la suflet.La inmormintarea fiicei raposatului N. Testemitanu, Elena, in momentul cand i-am dat colacul a refuzat, spunind ca mai bine sa dau altor oameni care inca nu au primit, desi coleci erau pt toti,chiar au mai ramas vreo 50...oare sa fi fost si asta din modestie?cum nu ar fi,chiar si acum cand il vad imi aduc aminte...
